Romanta in vremea robotilor

Capitolul I O problema neasteptata
Anul 3020, totul este condus de tehnologie. Masinariile, computerele sunt cele care fac totul, oamenii pititi in spatele lor au uitat sa mai interactioneze unii cu altii, ei isi petrec toata viata in spatele masinilor si calculatoarelor, nimeni nemainteractionand cu nimeni.
James este curier la o firma de curierat din Londra. Treaba lui este sa stea in spatele unui calculator si sa se asigure ca robotul care duce livrarile ajunge la destinatie, dar ceva uimitor se intampla. Dintr-o data, computerul nu mai arata traseul robotului, acesta pare a se fi oprit. Trebuie sa sun la departament, gandi James.
-Buna ziua, departamentul tehnic, cu ce va putem fi de folos?
-Buna ziua, aici James, de la curierat, am o problema, calculatorul nu mai imi arata robotul in miscare, cred ca s-a oprit.
-Sa vedem, se auzi vocea de la celalalt capat al telefonului, da intr-adevar, robotul dumneavoastra s-a oprit. Apare ca fiind blocat pe strada pe Barnsbury Streey nr 3.
-Pai, atunci trebuie sa trimiteti o echipa sa il verifice si sa il repare, eventual reporneasca.
-Ne pare rau, asta prevede fisa postului dumneavoastra.
-Poftim? intreba James mirat, sa se deplaseze de la birou intr-o locatie in care nu mai fusese niciodata in plina strada pentru a porni un robot? Asa ceva nu facuse in viata lui. De cand era pe acest post tot ce era de facut era sa urmareasca robotul ducand livrarile la adresa specificata.
-Aveti pe masa un dosar in care sunt date toate instructiunile cu privire la o eventuala reparatie, tot ce aveti de facut este sa luati dumneavoastra o masina si sa va deplasati pana acolo. Masina o veti anunta la departamentul care se ocupa de acest lucru. O zi buna va doresc. Si James, auzi telefonul inchizandu-se de cealalata parte.
-Ei acum e acum James, gandi el, ai dat de naiba, trebuie sa iti faci curaj sa iesi in plina strada, hai curaj, oamenii traiau acolo inainte, doar nu se poate intampla nimic rau, nu? doar te duci, apesi un buton si te intorci, arunci o privire sa vezi cum mai arata orasul, ca doar nu l-ai mai vazut de ani de zile, uite poate bei o cafea la un tonomat nu? strasnica idee. Sa iei o cafea de la un tonomat in loc sa astepti livrarea. Hai baiete, hai ca poti. Imbarbatandu-se in acest fel, James iesi din birou, cobori in parcare si alese o masina pe care o trecu pe monitor la a fi inchiriata pentru reparatii urgente teren, apoi iesi cu ea pe usa garajului direct in plina strada.

Capitolul II Orasul si furtuna

Afara, lui James i se paru ciudat sa vada atata lumina, era obisnuit cu lumina artificiala din birou. -Cum o fi sa traiesti la soare, gandi el, am vazut asta undeva in poze vechi de acum o mie de ani, ce viata era atunci. Privea cu atentie orasul care se desfasura cu repeziciune in fata lui, casele, strazile, nici tipenie de om, doar masini care de plimbau de colo cu roboti in ele, ducand la destinatii echipamentele dinauntru.-Ce gol pare totul cand oameni sunt online, gandi James, se uita pe programul care arata lumea si ce faceau fiecare, toti erau la joburi, manevrau roboti sau se uitau pe ecrane, absorbiti de vietile lor, lasa micul dispozitiv care arata unde erau ceilalti semeni si privi in jur ajunsese la destinatie, robotul statea solemn, drept in picioare fara sa faca nici o miscare.James cobori din masina si se apropie de robot, avea manualul in mana: Pasi pt utilizarea robotului curier, scria cu litere mari pe coperta manualului. Parcurse incet si cu atentie prima pagina, studie robotul, nu parea sa nu aibe baterie, atunci care ar fi putut fi problema? Dintr-o data de deasupra lui incepu sa se auda vajaituri si picuri de ploaie incepura sa curga. Furtuna? gandi James, nu mai fusese intr-o furtuna de ani de zile, nu stia ce trebuie sa faca intr-o furtuna, continua sa citeasca manualul si sa verifice robotul, cand un cablu electric se desprinse, venind cu repeziciune peste el.
-Atentie, auzi in urma lui si se trezi imediat trantit la pamant putin mai departe de locul in care cazu cablul, scanteile sareau de colo colo, daca nu ar fi fost trantit ar fi fost lovit. Se intoarse hotarat sa vada cine il salvase si sa multumeasca, dar cand dadu ochii cu salvatorul nu putu sa nu exlame de uimire: O fata blonduta cu ochi albastrii de o frumusete rara, gafaia tinandu-se de haina lui, cazuse o data cu el.
-Multumesc, abia putu sa ingane, nici nu ii venea sa spuna nimic, tot ce vroia era sa se uite la ea si sa o priveasca intr-una. - Eu...
-Hai de aici, hai in cafenea il grabi fata, nu vezi ca furtuna asta distruge cablurile de curent? nu suntem in siguranta aici.
-Dar eu, robotul...
-Dupa furtuna, si il trase de maneca dupa ea inauntru in cafenea.

Capitolul III Cafeneaua

In cafenea erau cel mult 4 masute cu scaune, in rest un birou pt casa de marcat unde se dadeau comenzile, si in spate era bucataria, lumea lucra in bucatarie, impacheta si livra prin roboti mai mult prin comenzi online,foarte putini erau cei care veneau sa stea in cafenea sa comande, dar la o adica servea drept adapost pentru furtuni si atunci se mai asezau la mese, daca furtuna incepea cand erau in zona. Fata era proprietara cafenelei.
-Poti lua loc, il pofti ea pe James la una din mese.
-Eu, am lasat robotul afara, livrarea nu va ajunge la timp.... ingaima el trist. Dar oricum multumesc...
-Da, pai pe furtuna asta nu puteai face nimic... Acum cad toate calblurile, le vor pune maine la loc robotii, nu iti face griji dupa furtuna iti recuperezi robotul.
-Daca nu il zboara vantul, gandi James cu voce tare.
-Nu cred, zambi fata, sunt construiti special pentru toate tipurile de vreme.Apropo, eu sunt Jane.
-J, James abia silabisi el, asadar o chema Jane, era nespuns de frumoasa, chiar si acuma dupa primul schimbi de priviri James simtea ceva neobisnuit in prezenta ei. Ochii ei albastri sclipeau ca doua safire
-Cu ce te servesc? intreba Jane, vrei un cappucino?
-Cred ca da, desi mi-ar trebui mai degraba un nou manual despre roboti...
-Iti pregatesc intai cappucino, cat despre manual cred ca am ceva in pod care te-ar putea interesa, am un frate care a lucrat in trecut cu roboti pentru curierat, de fapt a imbunatatit unul.
-Wow, serios? se bucura James.

Capitolul IV Obiceiuri vechi de 1000 de ani
Cappucino veni bine, dupa clipele petrecute in ploaie, cu ceasca in mana, James o urma pe Jane, pe scari in pod, pentru a cauta manualul despre care vorbea.
-Cate vechituri aici, exclama ea, stai sa vad unde este. Il gasi repede, intr-un raft alaturi de un album cu poze de familie, la care James casca ochii mari cat cepele.
- Ce este asta? intreba el?
-Cum ce este, un album cu poze. Aici se tin poze. El este fratele meu. II arata un baiat la fel de chipesi cu aceeasi ochi albastri, James recunoscu in trasaturile lui, trasaturile lui Jane.
-Nu tin minte sa ma fi invatat ai mei cu album de poze, toate pozele mele sunt incarcate online...
-Da, pai este un obicei antic, explica Jane, acum 1000 de ani se mai folosea... familia mea a vrut sa pastreze traditia
-Familie? ce este asta?
-Cum ce este? Cand mai multe persoane alcatuiesc un grup si traiesc impreuna, si asta este un obicei antic ma tem, vezi alor mei le plac ritualurile antice.
-Familie, ritual antic, eu stiu ca oamenii stau in spatele monitoarelor si isi fac treaba, nu cunosc acest concept... ma tem...
-Vezi tu, inainte barbatii si femeile se indragosteau, se casatoreau si formau familii, familiile au dezvoltat totul catre ceea ce este astazi, dar acum sunt prea multe masinarii si fiecare trebuie sa si-o manuiasca pe a lui, au uitat obiceiurile vechi.
-Ce este indragostit?
-Cand doi oameni se plac...
-Ce inseamna ca se plac?
-Se inteleg, din priviri si au asa ceva in stomac... un nu stiu ce...
-Jane, eu cred ca am ceva in stomac...
-Cappucino, James.
-Nu Jane, eu chiar am un bolovan in stomac de cand te-am vazut.
-Oh, nu ma asteptam la asta, asta este... ceva vechi, nimeni nu a mai avut sentimente din astea in partile astea... in afara de cele cateva familii care inca tin de ritualurile vechi...
-Ai vrea sa tinem de acele rituari? Casatoria a fost oprita?
-Din ce stiu nu s-a dat o lege pentru asta, este un ritual atat de vechi ca pur si simplu s-a uitat.
-Atunci Jane ai vrea sa te casatoresti cu mine?
-Da, James as vrea asta... Si isi lasa capul micut plin de bucle blonde pe umarul lui... si mana in mana lui si asa au fost amintiti de cei cativa prieteni care i-au cunoscut mai apoi si care nu isi traiau viata condusi de roboti, ca fata blonda cu ochi albastri deosebit de frumoasa si curierul care a uitat un robot in ploaie pentru a se indragosti de ea...
Sfarsit