Maestrul si Alma

Maestrul si Alma

A fost odată ca niciodată, ca de n- ar fi nu s- ar povesti, un maestru care visa sa vorbească cu divinitatea. Si încerca el, si încerca sa comunice cu divinitatea si la un moment dat reuși. Si dumnezeu ii spuse: fiule mergi spre vest si acolo o vei întâlni pe alma, adică suflet, ea este numai suflet, dar tine minte ea este eleva ta si tu profesorul ei, sa o înveți sa își cunoască si celelalte parti in afară de suflet si tine minte: tu profesor, ea eleva, niciodată un cuplu.

Pana sa apuce sa întrebe de ce niciodată un cuplu, se trezi intr- un pat, intr- o coliba dintr- un cătun uitat de lume. La o masa o bunica stătea cufundata in gânduri.

-bunico.
- ah te-ai trezit.

- de ce sunt aici, eu nu eram aici acum câteva secunde, era un bătrân alb.

- oh ai căzut de pe cal si ai fost adus aici de sateni. Eu sunt tămăduitoarea acestui cătun.

Si astfel, el înțelese cum ajunsese acolo.

- dar trebuie sa plec spre vest, trebuie sa caut pe cineva.

- vestul e in direcția aia. Pe cine cauți?

- bine, voi merge acolo. Pe alma. Mi s- a spus sa o caut pe alma.

Sufletul nu il cauți in afara ta. Ii spuse bătrânica, sufletul il cauți in tine. Iar el ramase pe gânduri, alma însemna suflet, dar alma era o ființă, iar dumnezeu ii spusese sa o învețe si altceva in afara de suflet.

Înainte sa plece pe bătrânica o ajuta sa cunoască un vecin, un om bun, liniștit si la locul lui care avea sa ii fie sprijin băbuței de acum încolo, iar băbuta mulțumită ii spuse: când vei avea nevoie de o tămăduitoare sa ma cauți.

O găsi pe alma după multe căutări, era frumoasa așa cum i- o arătase dumnezeu in vis, si se îndrăgosti de ea, dar își aduse aminte povață domnului: tu profesor, ea eleva. Si o învăța tot ce știa. Ii descrise universul, ii arata lumea, o învăța ce e lumina si ce e întunericul, si pe măsură ce o învăța simțea cum ea se îndrăgostea tot mai mult de el.

- fata draga, nu te îndrăgosti de mine, eu sunt doar profesorul tau.

- e dreptul meu sa aleg ce simt, pt cine simt, ii replica ea.

- fata draga, domnul a spus: tu profesor, ea eleva, noi doi nu putem fi împreună
Si cu toate astea ea se îndrăgostea si mai mult.

Pentru ca nu au vrut sa asculte porunca domnului au fost atacați de alti maeștri. Au fost atacați cu foc, cu șerpi, cu dragoni, cu demoni, cu întuneric si ei tot nu renunțau.

-shivu, spunea alma vreau sa fiu sufletul tau, puterea ta, sa lupți pt mine in fiecare zi, sa reziști. Te iubesc, mulțumesc ca exiști, iarta- ma daca am gresit.

-alma, vom lupta împreună si vom învinge, roaga- te si crede, crede...

Dar nu își termina bine vorba, căci iată un șarpe negru ii cuprinse, ii întoarse invers si ii încolăci, ii puse pe oglinzi sa arda cu fata la soare, le înfipse colți de șarpe in suflet sa nu se mai iubească si ii făcu sa se urască intre ei.

Shivu o abandona pe alma, o lasa șarpelui cel mare si începu sa plângă: doamne de ce nu am ascultat, in timp ce alma începu sa strige: te urăsc profesore, șarpele ma strânge, voi renunța.
Si atunci vrăjitorul șarpelui se puse pe un ras si rase cu pofta pe seama lor: voi doi prosti, credeați ca va jucați cu destinul. Uite ce e iubirea voastră, un joc de copii, va lăsați înfrânți de primul șarpe, daca ar fi fost mai multi?

Alma învăța astfel si partea întunecată a lumii, ca puteai fi abandonat atunci când trebuia sa fi unit, ca puteai crede ca iubirea este, atunci când nu este. Si profesorul își îndeplini menirea de a o învăța si altceva in afara de suflet. O învățase abandonul, respingerea, pierderea, durerea, tristetea. Acum le cunoștea si știa ce înseamnă fiecare.

De undeva din umbra apăru un cavaler negru in armura, si învinse vrăjitorul si șarpele cu o singura lovitura, ii elibera pe profesor si pe alma ii duse la izvorul cu apa vie pe care il cunoștea din călătoriile sale,la batrana tamaduitoare, si le spuse: eu sunt flacără geamăna a almei. Am venit sa îmi.iau ce îmi aparține, ea nu este nici a profesorului, nici a vrăjitorului este a mea si vrea nu vrea ma va urma pe mine. Scotandu-si armura alma il recunoscu pe colegul ei din copilărie care întotdeauna o apărase la școală, atunci ea își lua rămas bun de la profesorul care a dezamagit- o, il îmbrățișa de adio, ii ura o viață frumoasa si sa își găsească jumătatea si ea pleca cu flacără geamăna cu care avu mai târziu o fata. Si am încălecat pe o sa si am spus povestea așa.