joi, 8 iulie 2010

Copiii

Si am facut-o si pe asta. Am predat. Eu profesoara de engleza, daca ma auzeam acu un an radeam cu lacrimi de propriile mele idei nastrusnice. Dar am predat si asta e tot ce conteza; mai intai Sinaia si Poiana Tapului, apoi Busteni.
Nu credeam sa ii descopar sau sa ii aflu vreodata, dar s-a intamplat. Cine ar fi crezut ca o sa ii inteleg si o sa ma atesez de ei? Cine ar fi crezut ca o sa ma pun la mintea lor? Poate Mihai si Roxana pt ca ma stiu cum sunt. :P
Ceea ce primesti de la ei nu se compara cu nimic altceva. Sau cu vreo alta experienta. E ceva unic, inedit. Fiecare copil e unic in felul lui. Fiecare trebuie luat ca atare si tratat individual. Nu e numai predare, e prietenie, comunicare, convietuire, traire. Habar nu aveam ce o sa gasesc in ei, la ei.
Nu stiu de ce aveam retineri, nu-si au rostul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu