Nu scap de nenorocita aia de melodie, imi omoara creierii. Nu stiu ce vreau sa imi demonstrez prin ceea ce am facut azi, dar trebuia sa o fac. Poate am vrut sa verific inca odata ca ma dau toti la o parte. Poate l-am pierdut definitiv asa, dar nu mai puteam. Il iubesc si nu am mai putut sa tac. Sa il vad ca e langa mine si nu pot sa il ating e un chin. L-am pierdut asa, dar e mai bine. Am ajuns undeva pe ultima suta de metri, da nu-mi pasa. Am ajuns. Unde? Why does it matter. Have no fucking worries. E ultima data cand voi mai iubi pe cineva. Simt ca am atins fundul sacului si nu se mai poate. Toti imi spun ca nu e ok ce fac, ca ma arunc cu capul inainte, dar nu pot, asa sunt eu, nu pot altfel. Cand mi se pune pata, mi se pune, nu ii mai aud, uit de ratiune. Si de fiecare data intalnesc acelasi zid, aceeasi raceala, acelasi refuz. It's an end. Sa ma impuste gasca pentru post, dar asta simt, o tristete infinita si un sir lung de lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu