Moltifele
Sfântului Ioan Gură de Aur
care
de obicei se citesc în continuarea Molitfelor
Sfântului
Vasile cel Mare
(4)
Domnului
să ne rugăm.
(letrină două rânduri) Dumnezeule cel veşnic, Care ai izbăvit
neamul omenesc din robia diavolului, izbăveşte şi pe robul Tău (N) de toată
lucrarea duhurilor necurate; porunceşte necuratelor duhuri şi viclenilor
diavoli să se depărteze de la sufletul şi de la trupul robului Tău (N) şi să nu
rămână, nici să se ascundă într‑însul; să fugă, pentru numele Tău cel sfânt şi
al Unuia‑Născut Fiului Tău şi al făcătorului de viaţă Duhului Tău, de la
zidirea mâinilor Tale ca, fiind curăţit de toată ispitirea diavolului, să
vieţuiască cuvios, drept şi cucernic, învrednicindu‑se de curatele Taine ale
Unuia‑Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, cu Care împreună eşti
binecuvântat şi preaslăvit, cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(5)
Domnului
să ne rugăm.
(letrină două rânduri) Cel ce ai certat toate duhurile cele
necurate şi cu puterea cuvântului ai alungat legheonul, arată‑Te şi acum, prin
Unul‑Născut Fiul Tău, la făptura pe care ai zidit‑o după chipul Tău, şi o
scoate pe dânsa, pentru că este asuprită de cel potrivnic; ca fiind miluită şi
curăţită, să se numere în turma Ta cea sfântă şi să fie păzită ca o casă
însufleţită a Sfântului Duh şi a dumnezeieştilor şi preacuratelor sfinţenii. Cu
harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiului Tău, cu
Care împreună eşti binecuvântat şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă
Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(6)
Domnului
să ne rugăm.
(letrină două rânduri) Te chemăm pe Tine, Stăpâne, Dumnezeule
atotţiitorule, preaînalte, neispitite, Împărate al păcii; Te chemăm pe Tine.
Care ai făcut cerul şi pământul, căci de la Tine au ieşit alfa şi omega,
începutul şi sfârşitul. Cel ce ai dat şi ai supus oamenilor spre ascultare
dobitoacele cele necuvântătoare, tinde, Doamne, mâna Ta cea tare şi braţul Tău
cel preaînalt şi sfânt, şi cu cercetare cercetează făptura Ta aceasta şi‑i
trimite înger de pace, înger tare, păzitor sufletului şi trupului care să certe
şi să izgonească de la ea pe tot vicleanul şi necuratul diavol. Pentru că Tu
singur, Doamne, eşti preaînalt, atotţiitor şi binecuvântat în vecii vecilor.
Amin.
(7)
Domnului
să ne rugăm.
(letrină două rânduri) Dumnezeiasca şi sfânta, marea şi
înfricoşătoarea şi nesuferita numire şi chemare facem spre izgonirea ta,
potrivnice; aşijderea şi certare facem spre pierderea ta, diavole. Dumnezeul
cel sfânt, Cel fără de început, Cel înfricoşător, Cel nevăzut în fiinţă, Cel
neasemănat în putere şi necuprins ca Dumnezeire, Împăratul slavei şi Stăpânul
atotţiitorul, Care cu cuvântul bine a întocmit toate din nefiinţă în fiinţă şi
Care umblă pe aripile vânturilor, Acela te ceartă pe tine, diavole. Te ceartă
pe tine, diavole, Domnul, Care cheamă apa mării şi o varsă peste faţa
întregului pământ; Domnul Puterilor este numele Lui. Te ceartă pe tine,
diavole, Domnul cel cu frică slujit şi lăudat de nenumăratele cete cereşti de
foc, şi cu cutremur închinat şi slăvit de mulţimea cetelor de îngeri şi de
arhangheli. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul cel cinstit de puterile ce‑i
stau împrejur, de preaînfricoşaţii heruvimi cei cu ochi mulţi şi de serafimii
cei cu câte şase aripi, care cu două aripi îşi acopăr feţele lor din pricina
Dumnezeirii Lui cea nevăzută şi nepătrunsă de minte, şi cu două aripi îşi
acopăr picioarele lor, ca să nu se ardă de slava cea negrăită şi de măreţia Lui
cea necuprinsă cu mintea, şi cu două aripi zboară şi umplu cerul de strigarea
lor: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava
Lui.
Te ceartă pe tine, diavole, Domnul Dumnezeu Cuvântul, Care S‑a
pogorât din cer, din sânul Tatălui şi prin întruparea cea mai presus de fire şi
curată din Sfânta Fecioară, în chip de negrăit S‑a arătat în lume ca să o
mântuiască şi cu puterea Sa cea singură stăpânitoare te‑a aruncat din cer şi cu
totul lepădat te‑a arătat. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, Care a zis
mării: taci, linişteşte‑te; şi prin poruncă îndată s‑a liniştit. Te ceartă pe
tine, diavole, Domnul, Care a făcut tină şi lumină a dăruit orbului. Te ceartă
pe tine, diavole, Domnul, Care pe fiica mai‑marelui sinagogii cu cuvântul a
înviat‑o şi pe fiul văduvei din gura morţii l‑a răpit şi mamei lui întreg şi
sănătos l‑a dăruit. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, Cel ce pe Lazăr din
morţi a patra zi, neputred, ca şi cum n‑ar fi fost mort şi nestricat l‑a înviat,
spre mirarea multora. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, Cel ce, lovit fiind
cu palma, a stricat blestemul, şi prin împungerea preacuratei Sale coaste a
depărtat sabia cea de foc care păzea raiul. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul,
Care, prin scuiparea preacuratului Său obraz, a şters toată lacrima de la toată
faţa. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, Care a înfipt crucea spre întărirea
şi mântuirea lumii şi spre căderea ta şi a tuturor îngerilor de sub stăpânirea
ta. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul la al Cărui glas pe Cruce, catapeteasma
Bisericii s‑a rupt, pietrele s‑au despicat, mormintele s‑au deschis şi morţii
cei din veac s‑au sculat. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, Care cu moartea
pe moarte a omorât şi cu învierea Sa a dăruit viaţă oamenilor.
Să te certe pe tine, diavole, Domnul, Care S‑a pogorât în iad
şi mormintele le‑a scuturat şi pe toţi cei legaţi, care erau ţinuţi într‑însul,
i‑a slobozit şi la Sine i‑a chemat; pe Care portarii văzându‑L s‑au spăimântat
şi cu oastea iadului ascunzându‑se au pierit. Să te certe pe tine, diavole,
Domnul, Care a înviat din morţi, Hristos Dumnezeul nostru, şi tuturor a dăruit
învierea Sa. Să te certe pe tine, diavole, Domnul, Care cu slavă S‑a înălţat la
ceruri, la Părintele Său, şi a şezut de‑a dreapta pe scaunul slavei. Să te
certe pe tine, diavole, Domnul, care iarăşi va să vină cu slavă pe norii
cerului, cu sfinţii Săi îngeri, ca să judece viii şi morţii. Să te certe pe
tine, diavole, Domnul, Care ţi‑a gătit ţie spre chinul veşnic focul cel nestins
şi viermele cel neadormit şi întunericul cel mai adânc. Să te certe pe tine,
diavole, Domnul, de Care toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Lui, că
de neîndurat şi grozavă este mânia Lui asupra ta. Să te certe pe tine, diavole,
Însuşi Domnul cu numele Său cel înfricoşător.
Înfricoşează‑te, cutremură‑te, teme‑te, depărtează‑te, pieri,
fugi, tu care ai căzut din cer şi împreună cu tine toate duhurile cele viclene:
duhul necurăţiei, duhul vicleşugului, duhul cel de noapte, cel de zi, cel de la
amiaza zilei şi cel de seară; duhul cel de la miezul nopţii, duhul nălucirii,
duhul cel ce iese în întâmpinare sau de pe uscat, sau din apă, sau din păduri,
sau din trestie, sau din prăpastie, sau din răspântii, sau din trei căi, din
bălţi şi din râuri; care cutreieri prin case, prin curţi şi prin băi, şi vatămi
şi schimbi mintea omenească; degrab plecaţi de la făptura Ziditorului Hristos,
Dumnezeul nostru, şi vă depărtaţi de la robul lui Dumnezeu (N), din minte, din
suflet, din inimă, din rărunchi, din simţiri şi din toate mădularele lui, ca să
fie el sănătos şi cu totul întreg şi slobod, cunoscând pe Stăpânul său şi
Ziditorul tuturor, Dumnezeu, Care adună pe cei rătăciţi şi le dă lor pecetea
mântuirii prin naşterea şi înnoirea dumnezeiescului Botez. Ca acesta să se învrednicească
de preacuratele, cereştile şi înfricoşătoarele Lui Taine, şi să se unească cu
turma Lui cea adevărată, sălăşluindu‑se în loc cu verdeaţă şi hrănindu‑se la
apa odihnei, şi fiind păstorit neîncetat cu toiagul crucii spre iertarea
păcatelor şi viaţa de veci. Că Aceluia se cuvine toată slava, cinstea,
închinăciunea şi marea cuviinţă, împreună cu Cel fără de început al Său
Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Său Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu