Regele si vrajitoarea

-        Maria ta, au ajuns. Spuse omul de incredere al regelui.

-   Ai pregatit tot? Intreba regele?

-   Sunt de vreo 5 ori mai multi, si daca am crea oameni din paie si tot
nu ne-ar ajunge soldatii.

-   Nu-ti face tu griji pt asta. Du-te la druizi, vezi daca e totul gata.
  Arian se inclina, desi nu avea nici o idee cum ar putea rezolva situatia bazandu-se doar pe magia druizilor. Stia ca sunt priceputi, dar sa distruga singuri o armata intreaga. Regele trebuia sa fie nebun sa permita asa ceva.

Intra in pestera pasind cu atentie pe lespezile vechi. Strabatu cateva incaperi pana ajunse in sala templului. Locul acela ii dadea fiori. Nu ii placea sa se afle acolo. Privirea manioasa a vrajitoarei il facu sa inghete.

-   Soldatii nu au ce cauta aici. Iesi, porunci ea.

Barbatul facu ochii mari. Nevoit, trebui sa se incline.

-   Regele intreaba, daca este gata. Sunt afara. De 5 ori mai multi.

Vorbea repede pentru a apuca sa explice, vrajitoarea nu parea sa aibe chef de discutii, il scruta cu niste ochi puternici, poruncitori, plini de vapai.

-   Iesi, tuna din nou.
   Arian, spune-i Mariei Sale ca e gata, raspunse capetenia druizilor, fara a-si bate capul sa il priveasca. Druizii erau absorbiti in munca lor. Invocau toate fortele naturii.

Morgana vrajitoarea ii arata iar usa pesterii.

-   A treia oara te dau afara prin magie.

Arian se inclina din nou si iesi. Nu o suferea pe Morgana. Era increzuta si poruncitoare. Mai poruncitoare decat regele. Sa ii porunceansca lui? Cel mai de incredere om al Mariei Sale? Ajunsese de rasul vrajitoarelor si al druizilor? Cum ar trebui sa ii explice asta Mariei Sale?

Si cum ar trebui sa rezolve problema oamenilor lipsa?

-   Arian? Intreba regele?

-   E gata, Maria Ta. Raspunse, inclinandu-se. Druizii sunt gata.

-  Bun, spuse regele cufundandu-se in scaun. Acum nu putem face altceva decat sa asteptam.

Arian iesi sa priveasca afara din varful stancii. Deodata cerul se intuneca si se porni o vijelie. Matura totul in cale, se intindea pana la armata vrasmasilor. Arian ramase ca traznit. Oare sa fie asta puterea druizilor?

Incetul, cu incetul zona armatei straine fu decimata de furtuna, soldatii erau aruncati pe sus de tornada si trantiti la pamant. Mureau pe capete, sute, mii. Dar se mai intampla ceva. Din mijlocul tornadei iesi o fiinta ingrozitoare. Era neagra cu ochi cu de foc. Un spirit vechi? Gandi Arian. La inceput inghiti restul de armata ramas, dar apoi incepu sa inghitata totul. Parea ca urma sa se apropie de castel.

-  Asta nu e bine, gandi Arian. Alerga la druizi. Maria sa era deja acolo, pentru ca se comisese o greseala, druizii invocasera un demon din vechime pe care acum nu-l mai puteau controla. Pana aici puterea druizilor. Gandi Arian. E de rau, daca ajunge aici, suntem terminati.

-   Maria ta, afara...

-  Stiu, taci. Ii porunci regele. Trebuie oprit. Trimiteti-l inapoi acum. Porunci druizilor.

-  Maria ta, facem tot ce se poate, dar e prea puternic, spuse capetenia.

-  Sa nu aud asa ceva. Nu pentru asta v-am chemat.  Trimiteti-l inapoi.

Dar deja era tarziu, demonul se afla la intrarea din capere, cu ochii atintiti spre rege si druizi. Avea nevoie de suflete si acolo erau cele mai puternice. Avea nevoie de toti. Arian simti cum i se zburli tot parul din spate. Tremura.

Demonul se pregatea sa inghita tot, incepand cu regele, cand Morgana se puse in fata lui si striga: Intra! De trei ori. In acel moment druzii incremenira, regele se intoarse spre ea strigand NUUUUU, iar demonul se transforma intr-un fum negru ce intra cu totul in vrajitoare. Era gata. Pentru ca nu putuse fi trimis inapoi Morgana il luase in corpul ei, apoi infipse singura cutitul adanc in inima. Si cazu.

Tacere…

Regele alerga spre ea, si striga intr-una: nu Morgana, Morgana, dar deja era prea tarziu.
2000 de ani mai tarziu s-au reincarnat. Abia atunci au reusit sa scoata demonul din Morgana. Dar noua existenta este o alta poveste.