Maestrul si Alma
A fost odată ca niciodată, ca de n- ar fi nu s-
ar povesti, un maestru care visa sa vorbească cu divinitatea. Si încerca el, si
încerca sa comunice cu divinitatea si la un moment dat reuși. Si dumnezeu ii
spuse: fiule mergi spre vest si acolo o vei întâlni pe alma, adică suflet, ea
este numai suflet, dar tine minte ea este eleva ta si tu profesorul ei, sa o
înveți sa își cunoască si celelalte parti in afară de suflet si tine minte: tu
profesor, ea eleva, niciodată un cuplu.
Pana sa apuce sa
întrebe de ce niciodată un cuplu, se trezi intr- un pat, intr- o coliba dintr-
un cătun uitat de lume. La o masa o bunica stătea cufundata in gânduri.
-bunico.
- ah te-ai trezit.
- de ce sunt aici, eu
nu eram aici acum câteva secunde, era un bătrân alb.
- oh ai căzut de pe cal
si ai fost adus aici de sateni. Eu sunt tămăduitoarea acestui cătun.
Si
astfel, el înțelese cum ajunsese acolo.
-
dar trebuie sa plec spre vest, trebuie sa caut pe cineva.
-
vestul e in direcția aia. Pe cine cauți?
-
bine, voi merge acolo. Pe alma. Mi s- a spus sa o caut pe alma.
Sufletul nu il cauți in
afara ta. Ii spuse bătrânica, sufletul il cauți in tine. Iar el ramase pe
gânduri, alma însemna suflet, dar alma era o ființă, iar dumnezeu ii spusese sa
o învețe si altceva in afara de suflet.
Înainte sa plece pe
bătrânica o ajuta sa cunoască un vecin, un om bun, liniștit si la locul lui
care avea sa ii fie sprijin băbuței de acum încolo, iar băbuta mulțumită ii
spuse: când vei avea nevoie de o tămăduitoare sa ma cauți.
O găsi pe alma după
multe căutări, era frumoasa așa cum i- o arătase dumnezeu in vis, si se
îndrăgosti de ea, dar își aduse aminte povață domnului: tu profesor, ea eleva.
Si o învăța tot ce știa. Ii descrise universul, ii arata lumea, o învăța ce e
lumina si ce e întunericul, si pe măsură ce o învăța simțea cum ea se
îndrăgostea tot mai mult de el.
- fata draga, nu te
îndrăgosti de mine, eu sunt doar profesorul tau.
- e dreptul meu sa aleg
ce simt, pt cine simt, ii replica ea.
- fata draga, domnul a
spus: tu profesor, ea eleva, noi doi nu putem fi împreună
Si cu toate astea ea se îndrăgostea si mai mult.
Pentru ca nu au vrut sa
asculte porunca domnului au fost atacați de alti maeștri. Au fost atacați cu
foc, cu șerpi, cu dragoni, cu demoni, cu întuneric si ei tot nu renunțau.
-shivu, spunea alma
vreau sa fiu sufletul tau, puterea ta, sa lupți pt mine in fiecare zi, sa
reziști. Te iubesc, mulțumesc ca exiști, iarta- ma daca am gresit.
-alma, vom lupta
împreună si vom învinge, roaga- te si crede, crede...
Dar nu își termina bine
vorba, căci iată un șarpe negru ii cuprinse, ii întoarse invers si ii încolăci,
ii puse pe oglinzi sa arda cu fata la soare, le înfipse colți de șarpe in
suflet sa nu se mai iubească si ii făcu sa se urască intre ei.
Shivu o abandona pe
alma, o lasa șarpelui cel mare si începu sa plângă: doamne de ce nu am
ascultat, in timp ce alma începu sa strige: te urăsc profesore, șarpele ma
strânge, voi renunța.
Si atunci vrăjitorul șarpelui se puse pe un ras si rase cu pofta pe seama lor:
voi doi prosti, credeați ca va jucați cu destinul. Uite ce e iubirea voastră,
un joc de copii, va lăsați înfrânți de primul șarpe, daca ar fi fost mai multi?
Alma învăța astfel si
partea întunecată a lumii, ca puteai fi abandonat atunci când trebuia sa fi
unit, ca puteai crede ca iubirea este, atunci când nu este. Si profesorul își
îndeplini menirea de a o învăța si altceva in afara de suflet. O învățase
abandonul, respingerea, pierderea, durerea, tristetea. Acum le cunoștea si știa
ce înseamnă fiecare.
De undeva din umbra apăru
un cavaler negru in armura, si învinse vrăjitorul si șarpele cu o singura
lovitura, ii elibera pe profesor si pe alma ii duse la izvorul cu apa vie pe
care il cunoștea din călătoriile sale,la batrana tamaduitoare, si le spuse: eu
sunt flacără geamăna a almei. Am venit sa îmi.iau ce îmi aparține, ea nu este
nici a profesorului, nici a vrăjitorului este a mea si vrea nu vrea ma va urma
pe mine. Scotandu-si armura alma il recunoscu pe colegul ei din copilărie care
întotdeauna o apărase la școală, atunci ea își lua rămas bun de la profesorul
care a dezamagit- o, il îmbrățișa de adio, ii ura o viață frumoasa si sa își
găsească jumătatea si ea pleca cu flacără geamăna cu care avu mai târziu o
fata. Si am încălecat pe o sa si am spus povestea așa.