Empress Ki ep 4

Empress Ki ep 4

15.05. 2017 vis

15.05. 2017 vis

Am visat ceva foarte ciudat ... am visat ca eram cu un baiat undeva la tara, intr-un fel de hambar cu fan pt animale si incerca sa vorbeasca cu mine si initial nu am vrut. Apoi am ajuns undeva la un subsol, ascultam pe cineva vorbind. La inceput eram liberi, puteam intra si iesi din subsol de cate ori vroiam, apoi eram ca la inchisoare inchisi ... nu aveam voie sa iesim. A trecut ceva timp in captivitate. Ne-am revazut mai in varsta, eu imi facusem prietene, pe care le-am recunoscut a fi colegele de facultate din ziua de azi si am realizat ca tineam la el pentru ca ma asteptase. Am hotarat sa evadam toti si sa ne aruncam dupa o stanca. El s-a aruncat primul si nu l-am mai vazut. Eu m-am intors si am facut treaba asta de cateva ori, cred ca sa ii iau pe cei din urma ... acum stau si ma intreb cine era baiatul acela si ce s-a intamplat cu el? Unde este acum? Era o viata trecuta? Sau pur si simplu fricile mele una dupa alta, de exemplu frica de relatie, de a fi in public la subsol, frica de a fi inchis, de a avea prieteni sau de prieteni in general, de te sacrifica pentru prieteni? Oare el s-a incarnat in viata asta? Oare am mai fost impreuna in viata respectiva? Am reusit sa scapam?

O existenta paralela

Am visat o existenta paralela.

L-am întâlnit pe acest baiat cu câțiva ani în urmă pe un web site și de atunci nu mi-l pot scoate din minte. Este inalt si subtire, ochi negrii, parul negru si e un om foarte bun. Nu cred să găsesc o comparație pentru bunătatea lui. Poate un bunic care îi tratează pe nepoții săi cu dragoste, protecție și multă afecțiune. Aceasta este ceea ce ma uimit cel mai mult la acest om. Latura lui blândă. A fost menită pentru ceva. Numele lui este Andrew. Andrew Michigan. Locuiește in cealaltă parte a țării mele. În timpul ședințelor noastre de pe internet, am jucat împreună diferite jocuri și el canta de multe ori la chitara. Iubea muzica rock. Are un frate, unul mai mic, Gabi. Ei sunt asemanatori și împărtășesc aceeași pasiune pentru jocurile pe calculator. După un timp se căsătorește și are o fiică.

Un accident se întâmplă în partea sa a țării. Un asteroid sau un tsunami. Nu văd sigur. Știu că  au fost distruse multe case. Și mulți oameni au suferit. Am pierdut comunicarea cu el pentru o vreme.

Într-o zi, sunt sunata de un prieten comun, care imi cere sa il ajut pe Andrew să ajungă la fiica și soția lui. Nu înțeleg nimic. De ce eu? Și de ce trebuie să-l ajut? Nimeni altcineva nu-l poate ajuta? Primesc răspunsul că nu mai există nimeni altcineva. Mulți oameni din acea parte a țării sunt morți. Acest prieten a reușit să scape cumva din cauza familiei sale și acum m-a sunat să merg și să-l iau pe Andrew din acel loc pentru că era blocat acolo. Fratele lui era în viață și într-o formă foarte proastă. Probleme de sanatate. Probabil foarte racit.

Mă duc, iau prima mașină și sunt acolo. Totul este distrus. Am reușit să găsesc casa din cauza explicațiilor. Numai ruine.  Doar Gabi este acolo, Andrew lipsește, Gabi este acolo pentru că nu poate merge. Îmi spune că Andrew a mers să caute ceva de mâncare. Nu a mai ramas nimic. Am ceva mâncare cu mine, așa că-i dau. El este bolnav. Andrew ajunge fără să mă recunoască. M-a luat ca hoț la început. El încearcă să mă facă să plec, dar îi spun cine sunt. Nu vrea să-și amintească la început. Durerea și suferința, pierderea părinților, dispariția soției și fiicei sale l-au făcut precaut cu străinii. Dar Gabi este bolnav și trebuie să fie dus la un spital. Îl ajut să-l duc la cea mai apropiată unitate. O jumătate de oră de mers pe jos. La spital, medicul are grijă de Gabi, dar ii tratează ca și cum ar fi oameni fără adăpost fapt care mă supără. Doctorul îmi spune să nu-mi pierd timpul cu ei. El m-a văzut că eu eram îmbrăcata bine în timp ce ei erau murdari și a înțeles că nu sunt de acolo. Lacrimile coboară pe fața mea, sunt plină de furie și ură față de doctor. Cum îndrăznește el? Știu cine sunt ei. Ei au fost prietenii mei când aveam nevoie de ei, cum să nu fiu prietena lor acum când au nevoie de mine. Andrew mă vede și îmi spune să nu mă deranjez. Toată lumea se comportă ca doctorul ăsta. Nimeni nu vrea să-i ajute pe alții. Este uimit că mi-am amintit de ei și am mers acolo. Îi spun că îmi cer scuze. Aș fi plecat mai devreme dacă aș fi știut, dar nu am făcut-o și acum că sunt acolo vreau să ajut, îi rog să vină cu mine pentru o vreme până când cealaltă parte a țării se reconstruiește și apoi dacă vor ei se poate întoarce acasă. Andrew spune că nu. Trebuie să rămână acolo pentru a sprijini acea parte a țării să se refacă. Îi spun că nu este util pentru moment. Este nevoie de mult timp și Gabi are nevoie de un tratament adecvat. Nu cel pe care l-a primit mai devreme. Când doctorul sosește și le spune că nu pot sta acolo multă vreme, deoarece erau alți oameni care trebuiau să fie adăpostiți și tratați, Andrew decide să mă urmeze pentru o vreme. Așa că vin să trăiască cu mine un timp. Am aranjat o cameră specială pentru ei cu toate facilitățile și Andrew găsește un loc de muncă ca contabil în timp ce Gabi primește tratament, si incetul cu incetul isi revine.

După ceva timp, Andrew găsește o pista despre soția și fiica sa, dar reușește să isi ia înapoi doar fiica, soția lui este ucisă într-o altercație. Andrew se intoarce cu fetita. Viata isi recapata drumul linistit. Andrew se căsătorește cu mine și avem o altă fiică. 

Maestrul si Alma

Maestrul si Alma

A fost odată ca niciodată, ca de n- ar fi nu s- ar povesti, un maestru care visa sa vorbească cu divinitatea. Si încerca el, si încerca sa comunice cu divinitatea si la un moment dat reuși. Si dumnezeu ii spuse: fiule mergi spre vest si acolo o vei întâlni pe alma, adică suflet, ea este numai suflet, dar tine minte ea este eleva ta si tu profesorul ei, sa o înveți sa își cunoască si celelalte parti in afară de suflet si tine minte: tu profesor, ea eleva, niciodată un cuplu.

Pana sa apuce sa întrebe de ce niciodată un cuplu, se trezi intr- un pat, intr- o coliba dintr- un cătun uitat de lume. La o masa o bunica stătea cufundata in gânduri.

-bunico.
- ah te-ai trezit.

- de ce sunt aici, eu nu eram aici acum câteva secunde, era un bătrân alb.

- oh ai căzut de pe cal si ai fost adus aici de sateni. Eu sunt tămăduitoarea acestui cătun.

Si astfel, el înțelese cum ajunsese acolo.

- dar trebuie sa plec spre vest, trebuie sa caut pe cineva.

- vestul e in direcția aia. Pe cine cauți?

- bine, voi merge acolo. Pe alma. Mi s- a spus sa o caut pe alma.

Sufletul nu il cauți in afara ta. Ii spuse bătrânica, sufletul il cauți in tine. Iar el ramase pe gânduri, alma însemna suflet, dar alma era o ființă, iar dumnezeu ii spusese sa o învețe si altceva in afara de suflet.

Înainte sa plece pe bătrânica o ajuta sa cunoască un vecin, un om bun, liniștit si la locul lui care avea sa ii fie sprijin băbuței de acum încolo, iar băbuta mulțumită ii spuse: când vei avea nevoie de o tămăduitoare sa ma cauți.

O găsi pe alma după multe căutări, era frumoasa așa cum i- o arătase dumnezeu in vis, si se îndrăgosti de ea, dar își aduse aminte povață domnului: tu profesor, ea eleva. Si o învăța tot ce știa. Ii descrise universul, ii arata lumea, o învăța ce e lumina si ce e întunericul, si pe măsură ce o învăța simțea cum ea se îndrăgostea tot mai mult de el.

- fata draga, nu te îndrăgosti de mine, eu sunt doar profesorul tau.

- e dreptul meu sa aleg ce simt, pt cine simt, ii replica ea.

- fata draga, domnul a spus: tu profesor, ea eleva, noi doi nu putem fi împreună
Si cu toate astea ea se îndrăgostea si mai mult.

Pentru ca nu au vrut sa asculte porunca domnului au fost atacați de alti maeștri. Au fost atacați cu foc, cu șerpi, cu dragoni, cu demoni, cu întuneric si ei tot nu renunțau.

-shivu, spunea alma vreau sa fiu sufletul tau, puterea ta, sa lupți pt mine in fiecare zi, sa reziști. Te iubesc, mulțumesc ca exiști, iarta- ma daca am gresit.

-alma, vom lupta împreună si vom învinge, roaga- te si crede, crede...

Dar nu își termina bine vorba, căci iată un șarpe negru ii cuprinse, ii întoarse invers si ii încolăci, ii puse pe oglinzi sa arda cu fata la soare, le înfipse colți de șarpe in suflet sa nu se mai iubească si ii făcu sa se urască intre ei.

Shivu o abandona pe alma, o lasa șarpelui cel mare si începu sa plângă: doamne de ce nu am ascultat, in timp ce alma începu sa strige: te urăsc profesore, șarpele ma strânge, voi renunța.
Si atunci vrăjitorul șarpelui se puse pe un ras si rase cu pofta pe seama lor: voi doi prosti, credeați ca va jucați cu destinul. Uite ce e iubirea voastră, un joc de copii, va lăsați înfrânți de primul șarpe, daca ar fi fost mai multi?

Alma învăța astfel si partea întunecată a lumii, ca puteai fi abandonat atunci când trebuia sa fi unit, ca puteai crede ca iubirea este, atunci când nu este. Si profesorul își îndeplini menirea de a o învăța si altceva in afara de suflet. O învățase abandonul, respingerea, pierderea, durerea, tristetea. Acum le cunoștea si știa ce înseamnă fiecare.

De undeva din umbra apăru un cavaler negru in armura, si învinse vrăjitorul si șarpele cu o singura lovitura, ii elibera pe profesor si pe alma ii duse la izvorul cu apa vie pe care il cunoștea din călătoriile sale,la batrana tamaduitoare, si le spuse: eu sunt flacără geamăna a almei. Am venit sa îmi.iau ce îmi aparține, ea nu este nici a profesorului, nici a vrăjitorului este a mea si vrea nu vrea ma va urma pe mine. Scotandu-si armura alma il recunoscu pe colegul ei din copilărie care întotdeauna o apărase la școală, atunci ea își lua rămas bun de la profesorul care a dezamagit- o, il îmbrățișa de adio, ii ura o viață frumoasa si sa își găsească jumătatea si ea pleca cu flacără geamăna cu care avu mai târziu o fata. Si am încălecat pe o sa si am spus povestea așa.

Regele si vrajitoarea

-        Maria ta, au ajuns. Spuse omul de incredere al regelui.

-   Ai pregatit tot? Intreba regele?

-   Sunt de vreo 5 ori mai multi, si daca am crea oameni din paie si tot
nu ne-ar ajunge soldatii.

-   Nu-ti face tu griji pt asta. Du-te la druizi, vezi daca e totul gata.
  Arian se inclina, desi nu avea nici o idee cum ar putea rezolva situatia bazandu-se doar pe magia druizilor. Stia ca sunt priceputi, dar sa distruga singuri o armata intreaga. Regele trebuia sa fie nebun sa permita asa ceva.

Intra in pestera pasind cu atentie pe lespezile vechi. Strabatu cateva incaperi pana ajunse in sala templului. Locul acela ii dadea fiori. Nu ii placea sa se afle acolo. Privirea manioasa a vrajitoarei il facu sa inghete.

-   Soldatii nu au ce cauta aici. Iesi, porunci ea.

Barbatul facu ochii mari. Nevoit, trebui sa se incline.

-   Regele intreaba, daca este gata. Sunt afara. De 5 ori mai multi.

Vorbea repede pentru a apuca sa explice, vrajitoarea nu parea sa aibe chef de discutii, il scruta cu niste ochi puternici, poruncitori, plini de vapai.

-   Iesi, tuna din nou.
   Arian, spune-i Mariei Sale ca e gata, raspunse capetenia druizilor, fara a-si bate capul sa il priveasca. Druizii erau absorbiti in munca lor. Invocau toate fortele naturii.

Morgana vrajitoarea ii arata iar usa pesterii.

-   A treia oara te dau afara prin magie.

Arian se inclina din nou si iesi. Nu o suferea pe Morgana. Era increzuta si poruncitoare. Mai poruncitoare decat regele. Sa ii porunceansca lui? Cel mai de incredere om al Mariei Sale? Ajunsese de rasul vrajitoarelor si al druizilor? Cum ar trebui sa ii explice asta Mariei Sale?

Si cum ar trebui sa rezolve problema oamenilor lipsa?

-   Arian? Intreba regele?

-   E gata, Maria Ta. Raspunse, inclinandu-se. Druizii sunt gata.

-  Bun, spuse regele cufundandu-se in scaun. Acum nu putem face altceva decat sa asteptam.

Arian iesi sa priveasca afara din varful stancii. Deodata cerul se intuneca si se porni o vijelie. Matura totul in cale, se intindea pana la armata vrasmasilor. Arian ramase ca traznit. Oare sa fie asta puterea druizilor?

Incetul, cu incetul zona armatei straine fu decimata de furtuna, soldatii erau aruncati pe sus de tornada si trantiti la pamant. Mureau pe capete, sute, mii. Dar se mai intampla ceva. Din mijlocul tornadei iesi o fiinta ingrozitoare. Era neagra cu ochi cu de foc. Un spirit vechi? Gandi Arian. La inceput inghiti restul de armata ramas, dar apoi incepu sa inghitata totul. Parea ca urma sa se apropie de castel.

-  Asta nu e bine, gandi Arian. Alerga la druizi. Maria sa era deja acolo, pentru ca se comisese o greseala, druizii invocasera un demon din vechime pe care acum nu-l mai puteau controla. Pana aici puterea druizilor. Gandi Arian. E de rau, daca ajunge aici, suntem terminati.

-   Maria ta, afara...

-  Stiu, taci. Ii porunci regele. Trebuie oprit. Trimiteti-l inapoi acum. Porunci druizilor.

-  Maria ta, facem tot ce se poate, dar e prea puternic, spuse capetenia.

-  Sa nu aud asa ceva. Nu pentru asta v-am chemat.  Trimiteti-l inapoi.

Dar deja era tarziu, demonul se afla la intrarea din capere, cu ochii atintiti spre rege si druizi. Avea nevoie de suflete si acolo erau cele mai puternice. Avea nevoie de toti. Arian simti cum i se zburli tot parul din spate. Tremura.

Demonul se pregatea sa inghita tot, incepand cu regele, cand Morgana se puse in fata lui si striga: Intra! De trei ori. In acel moment druzii incremenira, regele se intoarse spre ea strigand NUUUUU, iar demonul se transforma intr-un fum negru ce intra cu totul in vrajitoare. Era gata. Pentru ca nu putuse fi trimis inapoi Morgana il luase in corpul ei, apoi infipse singura cutitul adanc in inima. Si cazu.

Tacere…

Regele alerga spre ea, si striga intr-una: nu Morgana, Morgana, dar deja era prea tarziu.
2000 de ani mai tarziu s-au reincarnat. Abia atunci au reusit sa scoata demonul din Morgana. Dar noua existenta este o alta poveste.