Îmi amintesc cum ne plimbam
Pe sub castanii ruginiţi
Îmi amintesc tot ce spuneam
Şi cât eram de fericiţi
Cerul era plin de nori
Dar nouă nici că ne păsa
Şi ne treceau adânci fiori
Când aflam ce-i dragostea
Pe jos covor de frunze roş
Fâşâia pe sub picioare
Iar noi priveam munţii bătrâni
Ce se unduiau în zare
Aş vrea să stai să nu te duci
Să te întorci la mine iară
Şi să trăim ca şi atunci
Acea dragoste de toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu